În ziua în care ar fi trebuit să zâmbească, Maria Alexandra cere doar șansa de a continua: „Vreau doar să-mi văd fetele crescând!” Strigătul unei mame care are nevoie de noi, pentru că viața îi cere din nou să lupte!

Uneori, viața nu se oprește atunci când crezi că ai dus cea mai grea bătălie. Uneori, după ce ai trecut prin durere, operații, tratamente și nopți în care singura dorință era să mai primești puțin timp, viața îți cere să lupți din nou. Maria Alexandra, o târgovișteancă, mamă a două fetițe superbe, știe prea bine ce înseamnă această luptă.

În urmă cu un an, în această perioadă, își petrecea zilele între tratamente de chimioterapie și speranța că va mai putea fi lângă fetele ei. Pe 25 mai era ziua ei, însă atunci nu își dorea cadouri sau sărbători. Avea o singură rugăciune: să mai aibă timp. Timp să trăiască. Timp să-și vadă copiii crescând. Timp să le poată ține de mână. A trecut prin tratamente grele, intervenții, durere și momente în care a simțit că nu mai poate continua. Dar a mers înainte. Pentru fetele ei. După tot ce a îndurat, spera că va putea începe să respire din nou, să-și reconstruiască viața și să se bucure că a supraviețuit. Din păcate, în ultima perioadă au apărut noi suspiciuni și investigații care ridică semne de întrebare și posibilitatea unei noi lupte.

Cea mai mare teamă a Mariei Alexandra nu este pentru ea însăși. Este gândul că fiicele ei ar putea trece din nou prin această suferință alături de ea.

Astăzi, de ziua ei de naștere, cu mult curaj, cere din nou ajutor!

„Când crezi ca ai trecut print tot ,viața îți mai cere o luptă .

Iar anul trecut, în perioada asta, făceam chimioterapie.

25 mai era ziua mea …și nu știam …voiam doar să treacă ..să mă lase în pace …să pot să fiu lângă fete .

Îmi amintesc perfect cum stăteam atunci și mă rugam în gând pentru un singur lucru: să mai am timp.

Nu îmi doream nimic altceva.

Doar să trăiesc și să pot rămâne lângă fetele mele.

A fost un an care m-a schimbat profund.

Cu tratamente, operații, durere, teamă și multe momente în care am simțit că nu mai pot.

Dar am mers înainte.

Pentru ele.

Credeam că după tot ce am dus voi putea, în sfârșit, să respir puțin.

Să încep să îmi reconstruiesc viața.

Să mă bucur că am supraviețuit.

Dar în ultima perioadă au apărut din nou suspiciuni și investigații care mă fac să simt că o altă luptă ar putea începe.

Și sincer… frica aceasta este greu de descris în cuvinte.

Nu mi-e frică pentru mine cât mi-e frică de gândul că fetele mele ar putea trece din nou prin asta alături de mine.

Tot ce îmi doresc de ziua mea este să pot continua.

Să am puterea și posibilitatea să merg mai departe cu investigațiile, intervențiile și tot ceea ce urmează.

Să le văd crescând.

Să fiu aici pentru ele.

Îmi doresc din suflet să îmi țin fetele de mâna !

Mulți dintre voi mi-ați fost alături când viața mea s-a prăbușit și nu voi uita niciodată asta.

M-ați ajutat să mă ridic atunci când eu nu mai aveam putere.

Astăzi îndrăznesc din nou să cer ajutor.

Pentru că viața după cancer nu înseamnă doar vindecare.

Înseamnă controale nesfârșite, intervenții, recuperare, teamă și o luptă financiară care uneori apasă mai greu decât boala.

Vreau să transform din nou frica în curaj!

Nu îmi doresc lucruri mari.

Îmi doresc doar șansa de a continua să lupt și să îmi țin copiii aproape.

Dacă puteți și simțiți să mă sprijiniți, orice ajutor contează enorm pentru mine.

Iar dacă nu puteți contribui, un simplu share poate ajunge exact unde trebuie.

Anul trecut îmi doream doar să supraviețuiesc.

Anul acesta îmi doresc doar timp.

Urmează intervenții cu o echipă de medici în care am încredere totală ..dar este peste putința mea financiară cu mult!” este mesajul emoționant transmis de Maria Alexandra Georgescu

Date pentru sprijin:
Revolut: @ageorgescu85
IBAN: RO44BTRL01601201B18867XX

Împreună putem transforma frica în speranță și putem ajuta o mamă să continue să lupte pentru cel mai important lucru din viața ei: copiii ei.